Trăim vremuri complicate pentru silvicultură. Vremuri în care valorile profesionale par uitate, busola morală pare defectă, iar încrederea societății, pierdută. Cu toții ne întrebăm ce trebuie făcut, de ce este nevoie pentru a ieși din această nedorită poveste, cum să întoarcem foaia și să scriem altă pagină a pădurii românești. Una care să ne facă tuturor cinste.
Inginer debutant fiind, am coordonat un șantier de împăduriri și – după o zi de săpat alături de muncitorii din șantier – am trăit prima experiență profesională marcantă: judecata oamenilor simpli. De la ei am învățat că respectul se câștigă de acela care planifică, organizează, verifică și plătește corect la sfârșitul zilei. Pentru că toți suntem gata să venim la lucru în toate campaniile de împăduriri ce vor urma, dacă în fruntea noastră este un lider adevărat.
Avem nevoie de un lider adevărat pentru a face realmente cea mai mare campanie de împăduriri din ultimii 20 de ani. Un lider care să lămurească situația juridică a terenurilor ce vor fi împădurite, care să găsească finanțările necesare, dar mai ales să aibă pricepere și răbdare timp de 3 ani să pregătească puieții necesari. Altminteri răbdarea ține de natura meseriei, iar roadele le culeg nepoții, că așa-i silvicultura. Abia la sfârșitul unui proiect de succes va fi vremea pentru poze de presă, iar respectul întregii societăți nu va întârzia să apară.
Avem nevoie de un lider pentru a face din proiectul SIPOCA de politici forestiere un real succes. Pentru moment proiectul pare aproape eșuat, iar banii cheltuiți. Avem nevoie de un lider care să aducă fonduri europene proprietarilor și administratorilor de păduri, să ajute proprietarii să crească valoarea proprietăților forestiere prin plata serviciilor de mediu adiționale, să-i ajute să înțeleagă potențialul proprietăților lor și să-i stimuleze să investească în ele. Paza, lucrările silvice, lămurirea situației juridice le vor face proprietarii singuri când își vor recăpăta mândria, încrederea și aprecierea societății.
Avem nevoie de un lider care să sporească prestigiul domeniului pe care îl conduce. Administrarea pădurilor statului ar trebui să fie un exemplu de bună practică. Managementul performant, protejarea tezaurului natural, a mediului în general și nu în ultimul rând impactul social și cultural ar trebui să înverzească terenul pârjolit de lupte politice, nepotism și corupție al administrării pădurilor statului. Astăzi lucrurile stau cum se poate mai prost: autoritatea, Gărzile Forestiere, Romsilva reacționează pavlovian la manifestările populismului de mediu, așteptând răbdători să se reorienteze atunci când câmpul de forțe își schimbă polaritatea.
Un hâtru al silviculturii spunea: ”nu poți fi un bun ministru al silviculturii, dacă nu ai fost șef de ocol”. E nevoie de un lider care să spargă acest blestem. Ar avea la îndemână învățământul forestier, institutul de cercetare, Romsilva, inginerii practicanți din structuri de stat și private, asociații profesionale, ONG-uri de bună credință și întregul corp silvic. Ar trebuie doar să canalizeze energia și competența acestora, să arate o direcție și să promoveze o viziune. Ideile, rezolvările, studiile, puterea de implementare sunt sub ochii noștri, ai tuturor.
În fotoliul de lider al silviculturii au venit de-a lungul timpului mulți miniștri care au clamat că vor face ordine, dar și-au încheiat mandatele declarând că apreciază munca truditorilor acestui domeniu. Albumul foștilor miniștri este plin, o poză în plus nu ajută la nimic. Costumele de Superman rămase de la foștii miniștri zac triste pe cuierul din cabinetul ministerial.
Mai simplu spus, avem nevoie de un lider căruia să-i stea bine în cizme de cauciuc.