Se împlinesc două luni de când Parlamentul României a aprobat Legea nr. 57/2020 privind gospodărirea durabilă a pădurilor României 1. Evident ca o lege trecută prin parlament în contextul unei scrisori de punere în întârziere venită din partea Comisiei Europene2 ar fi trebuit gândită și operaționalizată pentru rezolvarea problemelor sesizate în acea scrisoare.
Legea a trecut cu brio, s-au făcut declarații, poze și s-au câștigat puncte electorale. Am oprit exportul de bușteni și am creat două noi registre. De ce le-am creat? Păi scrie în lege:
- În vederea aplicării regimului silvic și gestionării durabile a fondului forestier se instituie Registrul național de evidență informatizată a proprietăților forestiere;
- În vederea asigurării transparenței recoltării masei lemnoase din fondul forestier național se instituie Catalogul național al masei lemnoase.
Și cum problema pădurilor arde atât la nivel social cât și la nivelul relațiilor cu Comisia Europeană, ar părea logic ca de a doua zi după votarea acestei legi dedicată pădurii să se fi trecut la operaționalizarea măsurilor propuse în respectiva lege. Nu ați auzit nimic de două luni privind aceste noi instrumente de gestionare durabilă a fondului forestier? Înseamnă că se lucrează în tăcere.
Se face însă mare vâlvă pe necesitatea de a modifica pe repede înainte Codul Silvic, pe câteva puncte de dezbatere foarte importante. Se dorește compensarea proprietarilor pentru restricțiile impuse și plata serviciilor ecosistemice furnizate. Măsură e prevăzută în Codul Silvic actual, ce lipsește este operaționalizare ideii adică:
- crearea mecanismelor financiare, cu diferite alternative3;
- adaptarea normelor tehnice pentru a permite cuantificarea serviciilor de protecție furnizate adițional.
Se discută intens pe modificarea formei de vânzare și pe reglementarea situațiilor de monopson4, aspecte care nici nu ar fi trebuit să fie reglementate cu valori fixe într-un cod silvic. Prima prevedere este de competența regulamentului de vânzare a masei lemnoase din păduri publice, iar a doua de competența consiliului concurenței5. În această dezbatere privind „obligativitatea vânzării de lemn măsurat” se pierd însă două idei de bază – aceea de concentrare a efortului de control la prima plasare pe piață și de implementare a unor indicatori de rezultat pentru verificarea modului de efectuare a lucrărilor silvotehnice.
Mai avem și dezbaterea pe accesul liber al publicului în pădure, unde pe de o parte am vrea să lăsăm lumea să se bucure de rolul social atribuit anumitor păduri, iar pe de altă parte am vrea să asigurăm și respectarea proprietății particulare și să impunem restricționări în zonele cu risc de accidente sau în zone naturale strict protejate.
În toată această confruntare pe modificări la Codul Silvic nu am văzut nici o poziție coerentă care să îmbine soluțiile la gestionarea durabilă a pădurilor României votate de Parlamentul României acum două luni de obiectivele urmărite prin modificările propuse Codului Silvic în acest moment.
Pentru că da, un Registrul național de evidență informatizată a proprietăților forestiere ar putea fi gândit și operaționalizat ca un instrument suport pentru implementarea compensațiilor pentru proprietari privați, pentru stabilirea măsurilor tehnice aplicabile în micile proprietăți forestiere, pentru identificarea serviciilor ecosistemice adiționale și a beneficiarilor direcți, pentru stabilirea punctului de plasare în piață în raport de tipul de proprietate. Iar în contextul intenției de legiferare a accesului public în pădure acest registru poate fi un instrument care să permită proprietarului declararea acordului sau dezacordului cu accesul publicului în pădurea avută în proprietate.
Putem visa frumos și să credem că ANANP va fi interconectat la acest registru și că va opera (pe efortul său birocratic și de expertiză, nu pe al proprietarului) orice restricții adiționale care vin din planurile de management ale ariilor naturale protejate. Și că imediat se va activa în sistem și cererea de compensare pentru restricțiile impuse. Și că societate civilă va avea acces transparent la aceste informații de mediu. Astfel ca în loc de un instrument de control, registrul de evidență al proprietății să fie gândit ca un instrument de gestionare eficientă a resurselor care să facă pasul decisiv spre operaționalizarea de-reglementării simplificând aplicarea zecilor de ordonanțe și proceduri.
Sau poate ar trebui să fim realiști și să conștientizăm că registrul ăsta a apărut într-o lege doar pentru că sună bine și că nimeni nu s-a mai gândit la operaționalizarea lui după ce s-a votat, s-au făcut declarații de presă și s-au câștigat punctele electorale. Și de aici o fi tăcerea cu care se lucrează la „operaționalizarea“ lui.
- Legea a fost publicată în M.O. la 18.05.2020.
- Scrisoarea de punere în întârziere este datată în 12.02.2020.
- Fonduri europene, buget, plata serviciilor de către beneficiari direcți, impozit specific etc.
- Monopol al cererii
- Pentru că ei știu ce înseamnă indicele Herfindahl-Hirschman.