Viziune pentru dezvoltarea politicii forestiere – Grupul pentru Dialog Forestier

Notă: Acest document este rezultatul muncii voluntare a unui grup de specialiști pe parcursul câtorva luni în anul 2021. Conținutul documentului trebuie raportat la contextul sectorului forestier de la acel moment. Membrii GDF au făcut parte din această echipă.

Introducere

Scopul viziunii de politică forestieră

Experiența ultimilor ani în materie de dezbateri publice a arătat că, pe lângă o criză de imagine a sectorului forestier național, se constată o profundă criză de comunicare intra- și intersectorială, care a condus în repetate rânduri fie la blocaje decizionale, fie la supra-reglementare și sub-finanțare, fie la amânarea sine die a adoptării unor documente programatice (de exemplu: strategia forestieră națională) sau a creării unor structuri specifice intra- sau intersectoriale.

Astfel de situații au fost și sunt cauzate de lipsa unei viziuni asumate și agreate, reflectată într-o incoerență a politicii forestiere, inevitabilă în condițiile în care perioadele de stabilitate instituțională a autorității publice care răspunde de păduri nu au depășit un ciclu electoral, iar mandatele secretarilor de stat, începând cu 2007, rareori au depășit un an. Constatând că această stare de fapt a cauzat momente de reală amnezie instituțională, documentul de față și-a propus constituirea unei viziuni de gestionare durabilă a pădurilor, care să se identifice într-o propunere pentru o nouă politică forestieră, în concordanță cu documentele strategice internaționale și cu provocările actuale din sectorul forestier național și din societatea românească.

Procesul și rezultatul în sine se adresează tuturor celor implicați în dezvoltarea sectorului forestier, dorindu-se a fi expresia unui consens cât mai larg al factorilor interesați, bazat pe obiectivitate și expertiză. Documentul oferă decidenților politici și structurilor guvernamentale și ne-guvernamentale cu rol activ în inițierea și sprijinirea politicilor publice o bază de dialog structurat privind direcțiile de dezvoltare a politicii forestiere naționale. Implementarea principiilor formulate presupune identificarea, printr-o comunicare eficientă și constructivă între toate părțile interesate, a direcțiilor specifice de acțiune, necesar a fi integrate într-o abordare legislativă nouă care să se constituie într-un sistem de reglementare clar, ușor de monitorizat și eficient sub raportul rezultatelor practice.

Argument pentru o nouă viziune

Gestionarea pădurilor prezintă un interes deosebit la nivel global, european și național, ținând cont de multitudinea de servicii ecosistemice pe care acestea le oferă. Pădurile joacă un rol determinant în îndeplinirea unor obiective globale conform Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Organizația Națiunilor Unite in 2015. Protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a pădurilor, precum și stoparea declinului biodiversității sunt obiective globale. Pădurile au un rol crucial și în atenuarea schimbărilor climatice și a efectelor acestora, dar și în asigurarea unor modele de consum și de producție durabile.

Lipsa unei viziuni naționale și unitare de gestionare durabilă a pădurilor care să fie implementată într-un cadru strategic asumat și realist reprezintă principalul risc sistemic pentru fondul forestier național.

Politica forestieră din România se bazează pe o lungă tradiție în stabilirea și implementarea principiilor gestionării durabile a resurselor forestiere, aspect dovedit în special prin sistemul de zonare funcțională, care a precedat cu mult abordările actuale de gestionare durabilă a pădurilor din alte țări europene. Acest lucru s-a concretizat într-un regim silvic riguros, cu o temeinică fundamentare științifică și tehnică, creat să funcționeze eficient în condițiile unei forme de proprietate de stat asupra pădurilor.

În ultimii 30 de ani, România a trecut printr-o perioadă de tranziție către economia de piață cu schimbări instituționale majore care au avut loc în sectorul forestier prin retrocedarea pădurilor și privatizarea sectorului de exploatare și industrializare a lemnului. La nivelul reglementărilor, s-a menținut un sistem legislativ rigid, bazat aproape în totalitate pe instrumente de comandă și control, sistem neadaptat la noile provocări socio-economice și la noile strategii de conservare a biodiversității. Acest sistem nu a avut însă eficiența scontată, aspect care se reflectă într-o evidentă tensiune socială, implicând toate grupurile interesate și afectate de gestionarea pădurilor: proprietari privați, administrație silvică de stat și privată, firme de exploatare și industrializare, organizații de protecția mediului, societatea civilă etc.

În condițiile schimbărilor climatice globale, practicile și instrumentele de administrare și exploatare a pădurilor au nevoie de o adaptare constantă la modificările de mediu și sociale. În același timp, numărul tot mai mare de strategii conexe domeniului forestier creează un mediu politic complex și fragmentat care trebuie să integreze obiective diverse și deseori conflictuale, reieșite din strategia de conservare a biodiversității, strategia de bio-economie sau din cea de dezvoltare rurală. Este necesară, astfel, crearea unei viziuni de politică forestieră care să asigure un demers de bună guvernanță bazat pe coerența legislației din domeniul forestier, asumarea răspunderii și transparență și care să permită sinergii active cu alte sectoare care influențează sau sunt afectate de gestionarea pădurilor.

Pădurea: patrimoniu, mediu, resursă

România, recunoscută ca inima verde a Europei

Ecosistemele forestiere naționale constituie un rezervor de biodiversitate pentru Europa, România fiind singura țară a Uniunii Europene (UE) pe teritoriul căreia se regăsesc cinci regiuni biogeografice și o diversitate deosebită a florei și faunei.

Conservarea biodiversității este un obiectiv prioritar pentru mai mult de 40% din pădurile României integrate în rețeaua de arii naturale protejate, pentru care sunt definite măsuri specifice de gestionare în planurile de management. România păstrează și importante suprafețe de pădure cu structuri primare, comparativ cu alte țări din zona temperată, păduri pentru care există cerința legislativă de identificare și protejare strictă.

Valoarea acestui patrimoniu natural trebuie recunoscută de către UE și sprijinită inclusiv financiar prin scheme de finanțare care să adreseze specific furnizarea serviciilor de conservare a biodiversității.

Un mediu stabil și sănătos adaptat riscurilor induse de schimbările climatice

Pădurile sunt un capital a cărui valoare este dată de continuitatea serviciilor ecosistemice pe care le furnizează către societate. Serviciile ecosistemice de reglare reprezintă un obiectiv prioritar pentru 13% din pădurile UE în timp ce în România, zonarea funcțională a pădurilor atribuie funcții speciale de protecție a solului, a apelor și de protecție climatică pentru aproximativ 42% din păduri.

Continuitatea furnizării acestor funcții poate fi afectată atât de riscurile induse de schimbările climatice, cât și de interesul proprietarilor de pădure de a obține beneficii de pe urma folosirii proprietății forestiere. Furnizarea acestor servicii către societate trebuie să fie garantată în aceeași măsură cu respectarea drepturilor proprietarilor de a le valorifica. Neacordarea unor juste compensații pentru proprietarii ale căror păduri au funcții speciale de protecție a condus într-o măsură semnificativă la practici de recoltare ilegala a lemnului sau la înstrăinarea proprietăților.

Riscurile induse de schimbările climatice necesită o adaptare constantă a practicilor de administrare a pădurilor și de modalități de a duce decizia tehnică cât mai aproape de pădure, permițând specialistului să adapteze măsurile necesare la situația concretă.

Pădurea, resursă regenerabilă generatoare de multiple beneficii sociale și economice

Viabilitatea economică este un pilon cheie al managementului forestier sustenabil și este importantă pentru conservarea pădurilor și pentru susținerea beneficiilor multiple furnizate de păduri pentru societate.

Silvicultura contribuie la dezvoltarea socio-economica a comunităților locale din spațiul rural românesc prin diversificarea economiei, susținerea valorificării superioare a produselor pădurii, reținerea veniturilor la nivel local și păstrarea identității culturale a comunităților locale. Rolul social al pădurilor este important și din perspectiva asigurării locurilor de muncă, în special la nivelul zonelor rurale. În Europa se estimează că cel puțin 3 milioane de locuri de muncă sunt asigurate de sectorul forestier. În România, locurile de muncă oferite membrilor comunităților locale în sectorul forestier au o contribuție majoră în prevenirea migrației forței de muncă.

Principii de management forestier

Fundamentarea și evaluarea riguroasă a politicilor de gestionare a pădurilor

Implementarea politicilor publice și evaluarea permanentă a rezultatelor se face pe baza unor indicatori riguroși de monitorizare a stării pădurilor României și a impactul socio-ecologic și economic al managementului forestier.

Stabilirea obiectivelor și indicatorilor de gestionare durabilă a pădurilor în acord cu procesul FOREST EUROPE și dezvoltarea/detalierea lor la nivel regional.
Evaluarea performanțelor politicilor publice prin definirea unor indicatori de monitorizare a realizării obiectivelor de gestionare durabilă (de exemplu: biodiversitatea, structura compozițională, productivitatea, modul de regenerare, vitalitatea etc), a impactului socio-ecologic al activităților de management forestier și a performanțelor socio-economice ale sectorului forestier.
Autoritatea publică asigură finanțarea, implementarea și dezvoltarea unor instrumente pentru evaluarea rezultatelor politicilor forestiere (de exemplu, dezvoltarea inventarului forestier național ca un instrument central de evaluare, dar nu unic).
Este asigurată transparența procesului de evaluare a indicatorilor de monitorizare (metodologie, rezultate, validarea si evaluarea acestora). Rezultatele monitorizării implementării obiectivelor politicilor publice sunt disponibile public.
Rezultatele evaluării indicatorilor de monitorizare sunt folosite pentru a stabili direcțiile strategice actuale, pentru a identifica cele mai eficiente instrumente politice de gestionare a pădurilor și pentru a stimula inovarea și cercetarea aplicativă în găsirea unor soluții tehnice la problemele identificate.

Prevalența obligației de rezultat în aplicarea măsurilor de gestionare a pădurilor

Obiectivele de management se transpun in obligații de rezultat prin care se realizează evaluarea performantelor managementului forestier. Metodele tehnice utilizate sunt importante, dar nu prioritare.

Statul fundamentează și reglementează obligații de rezultat pentru urmărirea biodiversității, productivității, a capacității de regenerare și a vitalității arboretelor și pentru monitorizarea impactului economic, ecologic și social al activităților de management forestier.
Obligațiile de rezultat sunt diferențiate în raport cu scara și intensitatea de aplicare a operațiunilor de management forestier și se identifică, oriunde este posibil, prin indicatori măsurabili (de exemplu: suprafață de bază optimă, număr arbori de viitor, criterii de evaluare a reușitei regenerărilor etc).
Amenajamentul silvic este instrumentul prin care se stabilesc obiectivele de management silvic și obligațiile de rezultat. Informațiile din amenajamentele silvice prezintă și calitatea determinărilor valorice (de exemplu precizie, toleranță etc). Pentru micile proprietăți private, obiectivele de management sunt definite la nivel de arboret.
Informațiile privind obiectivele de management stabilite la nivel de arboret sunt integrate în Registrul Unic de Evidență al Pădurilor, platformă digitală de date la care au acces factorii de decizie relevanți.
Regulile silvice de exploatare a pădurilor definesc indicatori de rezultat formulați în raport cu măsurile de reducere a impactului negativ social, de mediu și silvicultural al activității de exploatare.
Responsabilitatea managementului forestier este aceea de a găsi metodele și instrumentele cele mai potrivite cu situația concretă pentru a obține rezultatele impuse. Acest lucru presupune aplicarea unor ghiduri de bună practică dar și stimularea inovării și a cercetării aplicate.

Menținerea integrității și stimularea creșterii suprafeței pădurilor

Statul garantează menținerea integrității suprafețelor de pădure incluse în fond forestier prin instrumente clare de reglementare. În același timp, statul creează măsuri de sprijin financiar pentru integrarea în circuitul silvic a altor suprafețe de teren.

Suprafața pădurilor incluse în fond forestier nu poate să scadă.
Pentru suprafețele acoperite cu vegetație forestieră neincluse în fond forestier, statul stabilește mecanisme financiare de sprijin care să atragă proprietarii în implementarea unor lucrări silviculturale cu scopul creșterii capacității de sechestrare a carbonului și de furnizare a serviciilor ecosistemice de bază.
Statul asigură creșterea suprafeței acoperite cu păduri și arbori, cu prioritate în zonele deficitare, prin instrumente de sprijin pentru împădurirea terenurilor agricole degradate sau care nu mai satisfac nevoile de cultură agricolă și prin înființarea de perdele forestiere. Scopul acestor împăduriri este reducerea presiunii asupra pădurilor naturale, îmbunătățirea condițiilor de mediu și sechestrarea carbonului.
Țelurile de gospodărire pentru suprafețele împădurite în afara fondului forestier sunt stabilite de proprietari în limita respectării unor criterii tehnice de bază.

Reprezentativitate, conectivitate ecologică și funcționalitate în conservarea biodiversității

Conservarea biodiversității este abordată prioritar prin rețeaua națională de arii protejate, prin rețeaua națională de ecosisteme forestiere reprezentative și prin fundamentarea tehnică a unor măsuri specifice de conservare a biodiversității la nivel de arboret.

Consolidarea unui management eficient al concentrațiilor de biodiversitate semnificative la nivel regional, național sau local, adăpostite de rețeaua de arii naturale protejate din România cu reevaluarea fundamentată științific a obiectivelor și măsurilor de conservare și integrarea acestora cu instrumentele de planificare a măsurilor de management forestier.
Desemnarea unei rețele de Ecosisteme Forestiere Reprezentative căreia îi sunt atribuite funcții speciale de ocrotire a naturii, în baza unei fundamentări științifice și tehnice a criteriilor de reprezentativitate și funcționalitate. Această rețea integrează și Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, urmărind actualizarea acestuia.
Conservarea ecosistemelor forestiere la nivel de peisaj prin menținerea sau refacerea unui mozaic de specii, dimensiuni și vârste, în concordanță cu caracteristicile regionale și condițiile naturale.
Conservarea resurselor genetice forestiere în vederea asigurării adaptabilității populațiilor și speciilor într-un mediu în schimbare prin menținerea unui nivel corespunzător de diversitate genetică.
Adoptarea unor măsuri de gospodărire care să urmărească menținerea elementelor de biodiversitate reprezentative la nivel de arboret (ca de exemplu menținerea si managementul „arborilor pentru biodiversitate”, a „lemnului mort”, a speciilor de interes comunitar etc)
Menținerea și conservarea habitatelor marginale (zone umede, rariști naturale, vegetație ripariană, stâncării / grohotișuri, ecosisteme edificate de specii ierboase, tufărișuri naturale, terenuri sărăturate).

Continuitatea serviciilor ecosistemice de bază și justa compensare a serviciilor ecosistemice adiționale

Gestionarea pădurilor presupune implementarea unor măsuri tehnice care să asigure furnizarea cu continuitate a serviciilor ecosistemice de bază, obligatorii indiferent de forma de proprietate și de suprafața aflată în proprietate.

Statul stabilește criteriile obligatorii necesar a fi îndeplinite pentru furnizarea serviciilor ecosistemice de bază cât și indicatori clari de monitorizare eficientă a îndeplinirii acestora, în funcție de scara și intensitatea de aplicare a operațiunilor de management forestier.
Criteriile stabilite în definirea serviciilor ecosistemice de bază iau în considerare asigurarea continuității potențialului stațional și a valorilor ridicate de conservare, continuitatea recoltelor de lemn și niveluri de recoltare sustenabilă a produselor nelemnoase.
Nivelul maxim sustenabil al producției de lemn se realizează luând în considerare țelurile de gospodărire, indicatorii de creștere a stocului de lemn, respectiv scara și intensitatea operațiunilor de management forestier.
Criteriile de furnizare a serviciilor ecosistemice de bază se transpun în prevederi legale, iar toți proprietarii de păduri au responsabilitatea de a asigura îndeplinirea acestora.

În raport cu zonarea funcțională, se stabilesc măsurile tehnice pentru furnizarea unor servicii ecosistemice specifice, măsuri stabilite prin proceduri legale și ghiduri de bună practică.

În raport cu zonarea funcțională, se vor diferenția măsurile de gospodărire a pădurilor privind:
- măsuri specifice pentru conservarea elementelor de biodiversitate și adoptarea măsurilor din planurile de management ale ariilor protejate;
- măsuri specifice furnizării serviciilor ecosistemice de reglare (protecția solului, a apelor etc);
- măsuri necesare pentru creșterea stabilității arboretelor la acțiunea factorilor biotici și abiotici și pentru adaptarea pădurilor la schimbările climatice;
- măsuri specifice pentru creșterea capacității de sechestrare a carbonului.
- masuri specifice pentru furnizarea de servicii sociale, culturale și de satisfacere a nevoilor de bază a comunităților locale.
Zonarea funcțională este corelată cu tipuri de categorii funcționale care să ofere o diferențiere clară a măsurilor tehnice necesare pentru obținerea funcțiilor identificate.
Procedurile legale și ghidurile de bună practică care stabilesc măsurile specifice sunt elaborate sub coordonarea autorității publice care răspunde de păduri.

Furnizarea serviciilor ecosistemice către societate este garantată în aceeași măsură cu respectarea drepturilor proprietarilor de a valorifica serviciile ecosistemice furnizate de păduri.

Furnizarea serviciilor ecosistemice specifice, care necesită adoptarea de restricții peste nivelul criteriilor obligatorii legal se poate impune doar prin implementarea unei scheme transparente și juste de despăgubire sau compensare.
Persoanele juridice și instituțiile publice care beneficiază sub raport economic, de serviciile ecosistemice furnizate de păduri plătesc contravaloarea acestor servicii.

Adaptarea sistemului forestier la riscurile induse de schimbările climatice și la realizarea unei economii neutrale climatic

Adaptarea pădurilor prin silvotehnică novatoare sau reziliență crescută la schimbările climatice

Adaptarea pădurilor la schimbări climatice se realizează prin măsuri de management activ și integrat, acolo unde pădurile nu sunt incluse în zone strict protejate.
Creșterea rezilienței ecosistemelor forestiere și activității de gospodărire a pădurilor la schimbări climatice presupune aplicarea unor sisteme de evaluare a riscurilor și de prevenție a impacturilor negative generate de fenomenele naturale extreme ce produc perturbări (doborâturi de vânt, incendii naturale, uscarea arborilor, rupturi de zăpadă, atacuri de insecte, etc.), tot mai prezente în contextul schimbărilor climatice.
Măsurile de management urmăresc, cu prioritate, păstrarea și refacerea tipului natural de pădure, prin regenerare naturală sau prin folosirea de proveniențe locale. Tipurile de pădure natural fundamentale sunt reevaluate în funcție de condițiile staționale actuale.
În pădurile cu rol de producție, măsurile tehnice urmăresc maximizarea potențialului stațional in raport cu obiectivele de management, contribuind astfel la sechestrarea si stocarea carbonului.

Administrarea contabilizării carbonului stocat de păduri pe termen scurt până în 2030 și pregătirea sectorului forestier pentru contribuția la o economie neutrală climatic la mijlocul secolului 21, potrivit angajamentelor UE și globale (UNFCCC)

Implementarea de către autoritatea forestieră a unui instrument de monitorizare în vederea administrării cantităților de gaze de seră emise/absorbite pe duratele perioadelor de angajament de reduceri de emisii din păduri și utilizarea produselor din lemn (în corelare cu alte măsuri asociate sectorului LULUCF).
Implementarea unui mecanism financiar pentru distribuirea eventualului surplus de reduceri de emisii din gospodărirea pădurilor, stocului de carbon imobilizat în produse lemnoase de folosință îndelungată și terenurilor în conversie la și de la pădure.
Promovarea utilizării în cascadă a lemnului prin planuri de acțiune specifice, în vederea creșterii stocului de carbon imobilizat în bunuri de folosință îndelungată și a reutilizării masei lemnoase, folosind cele mai avansate tehnologii de prelucrare a lemnului, din punct de vedere al impactului ecologic. Planurile de acțiune vor urmări cu prioritate: valorificarea și prelucrarea superioară a lemnului în produse cu lungă durată de viață; diversificarea sortimentelor țel, stabilite prin amenajamente; colectarea selectivă a deșeurilor de lemn și a mobilei scoase din uz; condiționarea achizițiilor publice de dobândirea unor certificate de proveniența sustenabilă a lemnului.
Pentru scăderea presiunii asupra pădurilor naturale, statul facilitează realizarea de plantații și culturi intensive în afara fondului forestier, cu stabilirea unor criterii clare privind speciile posibil a fi folosite și a modului de utilizare ulterioară a terenurilor.

Stimularea reducerilor de emisii prin gospodărirea terenurilor folosind mecanisme de piață internă și măsuri de sprijin financiar

Crearea unor mecanisme de piață care să urmărească monitorizarea și tranzacționarea unor cote de carbon rezultate din proiecte de împăduriri și/sau obținerea de reduceri fiscale pentru stimularea reducerii de emisii din activități de împădurire pe terenuri ne-forestiere pentru agenții economici naționali.
Statul implementează mecanisme financiare de sprijin pentru măsuri silvotehnice care nu aduc beneficii economice directe proprietarilor, dar sunt vitale pentru creșterea stabilității arboretelor și a gradului de stocare a carbonului (de exemplu, refacerea arboretelor degradate afectate de perturbări naturale sau antropice, efectuarea lucrărilor de îngrijire și conducere pre-comerciale pentru proprietățile private de mici dimensiuni).

Eficiența administrativă

Statul reduce la minimum costurile, precum și piedicile administrative și birocratice, pentru activitățile pe care vrea să le promoveze a fi efectuate de proprietari și manageri forestieri cu scopul de a îmbunătăți calitatea, productivitatea, vitalitatea și capacitatea de regenerare a pădurilor.

Statul dezvoltă proceduri administrative simplificate și eficiente pentru a sprijini executarea lucrărilor de împăduriri, executarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor și promovarea regenerării naturale.
Statul dezvoltă o strategie specifică susținută de un cadru legal care să sprijine și să susțină accesibilizarea pădurilor prin:
- investițiile publice și private în construirea de drumuri forestiere pentru a ajunge la o densitate apropiată de necesitatea de gestionare durabilă a pădurilor; și
- posibilitatea de concesionare a drumurilor existente de către administratorii/proprietarii deserviți de aceste drumuri sau de parteneriate publice-private pentru a se asigura finanțarea întreținerii drumurilor.
Statul susține utilizarea de tehnologii de exploatare a lemnului cu impact redus asupra mediului, specifice condițiilor geo-morfologice caracteristice țării noastre.
Sarcinile administrative impuse de stat trebuie să fie fundamentate printr-o evaluare a costurilor ce derivă din acestea și a eficienței implementării lor.
Prestarea de servicii silvice pentru proprietari se asigură prin unități de management silvic (ocoale silvice), stimulând competitivitatea și calitatea actului administrativ.

Statul implementează un sistem eficient de evaluare, autorizare și punere în circulație a lemnului care să reducă conflictele de interese sistemice și să faciliteze declararea transparentă și monitorizarea tuturor intrărilor de lemn în piață, în scopul urmăririi legalității și trasabilității intrărilor, precum și fiscalizarea acestora.

Indiferent de forma de valorificare (lemn pe picior sau lemn fasonat), evaluarea și declararea volumului care intră în piață se realizează la momentul avizării transportului în punctul declarat de intrare în piață, printr-o recepție comună asumată de administrator/proprietar și agentul economic.
Actul de evaluare a masei lemnoase pe picior are caracter de document suport, determinarea volumului care intră în piață realizându-se prin măsurarea lemnului fasonat în punctul declarat de avizare și care constituie elementul de bază în stabilirea provenienței legale a materialelor lemnoase.
Volumele avizate sunt integrate în sistemul informatic de urmărire a trasabilității și de monitorizare a transporturilor folosit pentru cuantificarea intrărilor de lemn în piață și pentru depistarea transporturilor ilegale.
Sistemul de control a volumelor exploatate trebuie să se concentreze pe prima plasare pe piață a lemnului și produselor din lemn, precum și pe mecanisme de prevenție a transporturilor ilegale (controlul va fi direcționat preponderent pe segmentul de punere în circulație a lemnului de la pădure până la primul depozit).
Statul implementează proceduri simplificate pentru evaluarea, autorizarea și transportul materialelor lemnoase care nu se comercializează (materiale lemnoase care nu se supun cerințelor EUTR).

Asigurarea funcțiilor de recreere a pădurilor și a obiectivelor de dezvoltare a comunităților locale

Statul asigură accesul populației la serviciile de recreere și sanogene oferite de pădure, cu stabilirea unor reguli de utilizare a dreptului de acces.

Accesul publicului in pădure în scop recreativ este permis conform unor criterii stabilite legislativ și cu respectarea dreptului proprietarilor sau administratorilor de păduri de a impune restricții de acces.
Accesul la resursele forestiere care se valorifică în scop comercial se face doar cu acordul proprietarului pădurii.
Nivelul și metodele de recoltare sustenabilă a produselor nelemnoase ale pădurii se determină pe baza celor mai bune informații disponibile stabilite în raport de natura produsului și potențialul impact negativ față de specii din patrimoniul natural.

Statul susține amenajarea corespunzătoare a pădurilor urbane încadrate funcțional în păduri de interes social, pentru a îndeplini aceste funcții.

Statul asigură un cadru legislativ adecvat care să permită implementarea de proiecte de amenajarea a pădurilor parc din jurul localităților cu dezvoltarea infrastructurii de acces, oferirea unor facilități de recreere în natură și de educație forestieră.

Statul elaborează un sistem de identificare a rolului pădurilor în asigurarea nevoilor sociale ale comunitățile locale și stabilește criterii obiective de furnizare a acestora.

Implicarea transparentă și proactivă a comunităților locale în procesul de planificare a managementului forestier este promovată ca măsură de bună practică. Managementul forestier urmărește respectarea drepturilor acestora, reducerea eventualului impact negativ al operațiunilor forestiere și luarea în considerare a obiectivelor de dezvoltare socio-economică a comunităților locale.
Dezvoltarea socio-economică a comunităților locale este susținută prin stimularea valorificării și procesării superioare a lemnului în sensul creșterii valorii adăugate pe plan local.
Politica forestieră promovează accesul populației locale la produsele de bază ale pădurii provenite din pădurile proprietate publică în baza unor criterii clare, nediscriminatorii si obiective de aplicare.

Principii de bună guvernanță

Coerența legislativă și asumarea răspunderii

Statul își exercită în mod transparent și eficient următoarele roluri: a) de reglementare, b) de monitorizare și control, c) de suport instituțional și d) de proprietar de pădure

A.Rolul de reglementare

Crearea unui cadru simplificat și eficient de reglementare a administrării pădurilor.

Statul urmărește cu prioritate stabilirea unui nou cadru de reglementare a sectorului forestier, redefinit în acord cu principiile de gestionare durabilă agreate printr-un consens larg cu grupurile afectate si a celor interesate de gestiunea forestieră.
Pentru a crește eficiența instituțională, statul implementează o platformă instituționalizată de dialog bazată pe reprezentativitate și profesionalism, reducând influența factorului politic si efectele instabilității politice în procesul de formulare a instrumentelor de politică forestieră.
Se va urmări stabilitatea în exercitarea funcțiilor publice și eliminarea delegărilor temporare, în scopul reducerii pe cât posibil a influenței factorului politic în deciziile tehnice și în acțiunile funcționarilor autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Sunt stabilite responsabilități clare asupra actorilor cheie din sectorul forestier pe baza unui set de criterii etice si tehnice de evaluare a firmelor din domeniu (ocoale silvice, firme de exploatare, amenajare și alte servicii silvice, transport si prelucrare) și a condițiilor privind retragerea temporară sau definitivă a atestatelor de funcționare.

B.Rolul de monitorizare și control

Exercitarea controlului prin definirea unor obiective de rezultat măsurabile și a unor indicatori de diligență (măsuri tehnice recomandate) pentru îndeplinirea obiectivelor de rezultat.

Statul reglementează, prin prevederi legislative simple și clare, criteriile obligatorii de rezultat necesar a fi îndepliniți în gestionarea pădurilor și în activitatea de exploatare a lemnului.
Sunt stabilite proceduri de control transparente urmând o abordare bazată pe riscuri și criterii de prioritizare obiective și transparente a controalelor precum și o raportare clară a eficienței corpului de control.
Statul reglementează un sistem de sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive pentru a promova respectul față de spiritul și litera legii.
Statul instituie un cod de conduită etică și profesională pentru personalul cu atribuții de control și stabilește indicatori de performanță adecvați în exercitarea atribuțiilor de control.

Asigurarea participării efective a factorilor interesați la monitorizare și control pasiv ca mod de a descuraja potențialele conflicte de interes și pentru a crește capacitatea instituțională, suplinind legislația orientată prioritar pe instrumente de comandă și control.

Transparentizarea informațiilor privind obiectivele de management, a volumelor de lemn avizate și a punctului de intrare în piață este sprijinită prin instrumente accesibile publicului larg, stimulând posibilitatea de control pasiv și de sesizare în timp real a posibilelor nereguli.
Statul implementează un sistem transparent de raportare a alertelor generate de sistemele de trasabilitate a lemnului către toți factorii afectați ( operator, administrator /prestator servicii silvice, garda forestiera, politie, jandarmerie, etc.).
Statul instituie un sistem online de evidență publică a registrelor de control.

Implementarea unei rețele de monitorizare, prevenție și reacție la riscurile induse de schimbări climatice.

Statul implementează o rețea de monitorizare a riscurilor induse de schimbări climatice cu stabilirea unor măsuri de prevenție și de reacție care să includă și micile proprietăți forestiere (de exemplu, sistem național de prevenire și reacție în caz de incendii sau de calamități cauzate de factori biotici).

C.Rolul de suport instituțional

Dezvoltarea platformei informaționale existente într-o platformă de date multifuncțională și integrată sub forma unui Registru Unic de Evidență al Pădurilor.

Autoritatea publică asigură implementarea unei platforme de date multifuncționale în care înregistrează date privind:
- delimitarea spațială a proprietăților forestiere și forma de proprietate;
- date de inventariere/date amenajistice la nivel de proprietar și arboret;
- obligațiile de gestionare stabilite legal și identificate prin indicatori de rezultat și lucrări propuse;
- obligațiile impuse suplimentar prin planuri de management ale ariilor protejate;
- obiectivele asumate prin accesarea unor scheme de finanțare;
- declararea punctului de avizare a lemnului fasonat și a cantităților de lemn extrase și puse pe piață.
Informațiile necesar a fi furnizate în platforma de date sunt stabilite pentru a asigura planificarea și transparentizarea măsurilor de gospodărire către factorii decizionali.
Înregistrarea în platforma de date este condiție obligatorie pentru efectuarea lucrărilor silvice, pentru accesarea de sprijin financiar și pentru punerea lemnului pe piață.
Pentru micile proprietăți, statul finanțează serviciile de identificare a datelor necesare pentru Registrul Unic de Evidență al Pădurilor și de înregistrare a lor în platformă.

Accesarea de fonduri europene

Statul susține accesarea de fonduri europene pentru toate măsurile de sprijin financiar disponibile la nivel european (de exemplu, pentru masuri de silvo-mediu și de sprijin a dezvoltării infrastructurii forestiere).
Statul susține cofinanțarea proiectelor europene care urmăresc implementarea la nivel național a politicilor și strategiilor europene.

Crearea unui fond de valorificare a serviciilor ecosistemice furnizate de păduri bazat pe principiul “beneficiarul plătește”.

Statul instituie un mecanism funcțional prin care contravaloarea costurilor de management si pierderile nerealizare datorită restricțiilor impuse sunt asigurate de către beneficiarii serviciilor de mediu (prin Fondul de Ameliorare a Fondului Funciar cu Destinație Silvică).
Fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică este fundamentat pe baza unor criterii metodologice transparente și clare de stabilire a valorii de plată, de colectare a contravalorii serviciilor ecosistemice furnizate beneficiarilor și de redistribuire a acestora către furnizori.

D.Rolul statului ca proprietar

Statul, ca proprietar de păduri, aplică un model de gestionare responsabilă și eficientă a pădurilor deținute în proprietate.

Pentru pădurile de stat, administratorul implementează procedurile de bună practică stabilite de autoritatea publică pentru a furniza la nivel maximal serviciile ecosistemice cerute de societate.
Statul, ca proprietar de păduri, poate beneficia de compensare de la fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinație silvică, pentru serviciile ecosistemice furnizate către beneficiari direcți, identificați ca entități private.
Stabilirea indicatorilor de performanță pentru managementul pădurilor de stat se realizează printr-un proces participativ -transparent, prin implicarea factorilor interesați.
Statul, ca proprietar de păduri, își asumă eficientizarea aparatului administrativ și asigură transparentizarea cheltuielilor și beneficiilor legate de gestionarea pădurilor deținute în proprietate.
Statul, ca proprietar de păduri, își asumă rolul de mediator a competiției în piața lemnului, prin menținerea valorii de vânzare a masei lemnoase la un preț competitiv și sustenabil, atât pentru proprietarii de pădure cât și pentru industria lemnului. Statul, având rolul de mediator, va previziona și descuraja fluctuațiile mari de prețuri în piața lemnului și va căuta să asigure încredere și siguranță pentru industria prelucrătoare.

Respectarea proprietății și responsabilizare activă

Stabilirea și implementarea instrumentelor de politică forestieră se fac cu respectarea drepturilor de proprietate în gestionarea pădurilor.

Statul trebuie să urmărească cu prioritate clarificarea proprietății forestiere și stabilizarea acesteia prin prevederi legislative care să stimuleze identificarea proprietarilor legitimi și clarificarea spațială a proprietăților forestiere. Este necesară o strategie specifică care să sprijine întabularea, regularizarea și actualizarea suprafețelor de fond forestier, precum și întocmirea cadastrului forestier.
Statul consideră, în stabilirea reglementările tehnice și a procedurilor administrative, necesitatea asigurării viabilității financiare a gestionării pădurilor, în limita asigurării continuității serviciilor ecosistemice de bază.

Proprietarul are exercițiu deplin asupra drepturilor și obligațiilor aferente proprietății forestiere, ceea ce-i atrage angajarea răspunderii proprii

Proprietarii de păduri au responsabilitatea directă de a asigura continuitatea serviciilor ecosistemice de bază impuse de stat.
Neconformitățile rezultate din aplicarea criteriilor obligatorii impuse aduc sancțiuni asupra proprietarului și sarcini asupra proprietății; proprietarul poate să transfere anumite obligații și responsabilități către administratori sau prestatori de servicii silvice.
Societatea – prin intermediul statului – trebuie să ofere o justă compensare pentru orice limitări impuse proprietarului, suplimentar criteriilor obligatorii de bază, într-un cuantum echivalent beneficiilor economice la care proprietarul este obligat să renunțe și costurilor suplimentare de management care derivă din administrarea proprietății.
Schemele de sprijin financiar vor susține asocierea proprietarilor de mici dimensiuni, iar fragmentarea proprietăților individuale, prin moștenire, va fi limitată prin instrumente financiare.
Statul implementează un mecanism transparent și bugetat corespunzător pentru exercitarea dreptului de preempțiune, cu prioritate pentru suprafețele de păduri private localizate în arii protejate și pentru eliminarea enclavelor și a litigiilor soluționate.

Abordare strategică și integrarea sectorială

Statul urmărește, prin mecanisme instituționale, identificarea și armonizarea obiectivelor strategice comune regăsite în politicile sectoriale adiacente sectorului forestier de la nivel internațional, european și național.

Statul urmărește la nivel instituțional integrarea politicilor forestiere cu politicile sectoriale adiacente asumate prin tratate, acorduri internaționale, directive și strategii europene, precum și transpunerea acestora la nivel național (de exemplu, integrarea cu politicile energetice, agricole, cu cele de infrastructură, cu cele de turism și dezvoltare rurală etc).
Statul dezvoltă, în cadrul unui proces participativ, soluții integrate de reducere a presiunii asupra pădurii, de folosire superioară a resurselor forestiere, de impunere a unor criterii de sustenabilitate în folosirea biomasei forestiere în scop energetic și de valorificare economică a serviciilor ecosistemice.
Statul trebuie să găsească cu prioritate soluții de scădere a presiunii pe resursele pădurii pentru asigurarea lemnului de foc, prin politici de stimulare a utilizării de surse de energie alternativă cu impact mai scăzut (solară, eoliană, geotehnică etc.), în special în zonele izolate.

Statul stimulează inovarea, cercetarea aplicativă, formarea continuă și programe de educație forestieră.

Inovarea, cercetarea aplicativă și formarea profesională continuă urmăresc o mai bună adaptare a metodelor de gestionare a pădurilor la provocările sociale și de mediu, precum și la creșterea competitivității sectorului forestier.
Programele de educație forestieră informează populația privind rolul pădurii și caracterul regenerabil al resursei forestiere și promovează folosirea lemnului provenit din surse sustenabile.

Transparență și participare

Statul asigură implementarea unui sistem transparent pentru accesul publicului la informații actuale, cu posibilitatea utilizării platformei informaționale pentru generarea de diferite rapoarte tematice de interes public.

Statul dezvoltă platforma informațională actuală într-un Registru Unic de Evidență al Pădurilor, care prezintă informații actualizate și accesibile publicului privind:
- situația pădurilor României și evoluția acestora;
- localizarea prin baze de date GIS interconectate a pădurilor strict protejate, a celor din arii protejate, a rețelei de ecosisteme reprezentative și a măsurilor restrictive impuse in aceste zone;
- situația proprietăților forestiere și a măsurilor propuse de management;
- situația fluxurilor de intrări de lemn rotund în piață;
- situația implementării programelor de finanțare;
- sistemul de evidență publică a registrelor de control.
Registrul Unic de Evidență al Pădurilor este integrat cu sistemul informațional forestier european.

Statul facilitează un proces participativ atât în stabilirea instrumentelor de politică forestieră, cât și în planificarea obiectivelor de management.

Statul asigură implicarea transparentă și proactivă a factorilor interesați în procesul de planificare și decizional cu privire la politicile forestiere și la planificarea activităților de management forestier.
Statul implementează o procedură pentru consultarea factorilor interesați de gestionarea fondului forestier național, prin consultări bianuale online si publice.

Contributori

Acest document a fost realizat prin contribuția voluntară a următorilor specialiști:

Adrian Băban (Business Forest)
Laura Bouriaud (Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava)
Viorel Blujdea (Universitatea Transilvania Brasov)
Ilie Covrig (USAMV Cluj Napoca)
Marian Drăgoi (Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava)
Daniel Nicolaescu (Asociația Administratorilor de Păduri)
Bogdan Popa (Universitatea Transilvania Brasov)
Sorin Sfîrlogea (Leanergy Consulting)
Erika Stanciu (Propark)
Gabriel Stanciu (Asociația Administratorilor de Păduri)
Alexandru Orban (NEPCon Romania)
Radu Vlad (WWF România)

Coordonarea procesului de elaborare:

Liviu Nichiforel (Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava)
Ramona–Elena Scriban (Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava)